Accidentările pe terenurile sportive: cheia este mentenanţa
După cum ştim cu toţii, accidentările au devenit o problemă majoră – dacă nu cea mai importantă – în sporturile competitive, de la profesionişti până la amatori. În timp ce o serie de factori intră în joc atunci când vine vorba de accidentări, unul asupra căruia avem un anumit control ca şi constructori de terenuri sportive, este suprafaţa terenului de sport în sine. Prin menţinerea şi monitorizarea adecvată a gazonului unui teren, putem minimiza orice preocupări privind siguranţa pe care suprafaţa de joc o poate reprezenta pentru siguranţa jucătorului.
În primul rând, testaţi. Siguranţa gazonului este măsurată prin ceea ce se numeşte testul G-max, care măsoară atenuarea şocului unei suprafeţe prin căderea “rachetei” echipamentului pe gazon şi măsurarea rezistenţei şi a ratei de absorbţie. Valoarea G-max rezultată reprezintă raportul dintre decelerare la impact şi acceleraţie datorată gravitaţiei. Cu alte cuvinte, măsoară cât de bine absoarbe gazonul şi încetineşte impactul.
Sistemele tipice cu gazon natural au în mod inerent o valoare G-max mai mică – de obicei în gama 80-110. Astfel, producătorii de gazon sintetic încearcă să creeze sisteme care se apropie de nivelurile cele mai scăzute ale gazonului natural , care implică, de obicei, proiectarea unui teren cu gazon căptuşit. Dar varietatea profilurilor de sol dintr-o zonă, în special într-un oraş, face ca nivelul de siguranţă al terenurilor cu de gazon natural să fie mai greu de prezis. În timp ce NFL testează acum terenurile sale înainte de fiecare joc – sintetic sau natural – nivelurile mai scăzute ale concurenţei nu au resursele necesare pentru a menţine acelaşi tip de program riguros pentru a se asigura că gazonul este la un nivel sigur.
Întreţinere, întreţinere, întreţinere. Cel mai bun timp pentru păstrarea nivelurilor G-max sub standardul recomandat depinde de nivelul de joc şi de sistemul terenului sportv. Sistemele căptuşite pe terenuri pe care se practică doar un singur sport pe an, de exemplu, sunt cele mai uşor de păstrat în gama inferioară de valori G-max. Dar pentru multe programe sportive, acest tip de exclusivitate nu este realitate. Cea mai eficientă modalitate de a păstra un teren în cea mai bună şi cea mai sigură condiţie de joc este o întreţinere constantă, specifică domeniului.
În funcţie de domeniu şi de nivelul de joc, programul de întreţinere trebuie să includă o serie de verificări şi îmbunătăţiri pe tot parcursul anului. Pentru un teren sintetic, care ar putea include verificarea regulată a adâncimilor de infill pentru a vă asigura că umplutura este uniformă pe teren. Rezistenţa la şoc a unui teren poate să se diminueze şi pe parcursul unui sezon, astfel încât este necesară testarea acestuia mai mult decât o dată, asigurând că nivelurile rămân în acel interval inferior.
Întreţinerea este la fel de importantă şi pentru gazonul natural. Aerarea anuală este esenţială pentru decompactarea solului şi ajută la atenuarea nivelului de gazon naturală. Menţinerea unei acoperiri de iarbă suficiente este, de asemenea, esenţială pentru asigurarea unui teren sportiv sigur.
După efectuarea acestor tipuri de investigaţii obişnuite pe teren, trebuie să cunoaşteţi modul în care terenul reacţionează la nivelul dvs. de joc şi modul în care se schimbă nivelurile de atenuare, astfel încât să puteţi modifica frecvenţa de întreţinere pentru a ajuta nivelurile G-max să rămână în mod constant în intervalul de siguranţă acceptabil peste cursul unui sezon sau două. Dacă acest lucru nu funcţionează, este un indiciu că un alt factor poate fi problema.
Problema siguranţei şi, în special, a accidentărilor, va continua să obţină mai multă atenţie la toate nivelurile jocului. În timp ce sistemul terenului sportiv şi testarea regulată pot ajuta, întreţinerea este cu adevărat cel mai bun mijloc pentru păstrarea gazonului dvs. în zona de siguranţă şi pentru a face tot posibilul pentru a va asigura că terenul nu este o problemă pentru jucători, antrenori şi părinţi.