Avantajele și dezavantajele unice ale pistelor de atletism din tartan

Cele trei materiale majore utilizate pentru fabricarea pistelor de atletism sunt latex, poliuretan și cauciuc vulcanizat. Procesul de fabricație implică utilizarea în combinație a cauciucului granular și a lianților sau a poliuretanului.
Dar, înainte ca pista să fie turnată, trebuie să fie construită o fundație solidă de asfalt sau beton, ca baza, pentru a împiedica pista să se afunde în pământ. Deasupra acestei baze, se toarnă un amestec de cauciuc granulat și un liant artificial, cum ar fi latexul sau poliuretanul.
În mod normal, amestecul este turnat în locul unde urmează să fie turnată pista.
Tartanul utilizat în aceste piste este negru sau colorat, poate fi granulat sau elicoidal și poate fi fabricat din cauciuc natural, cauciuc tirenbutadienic (SBR) sau cauciuc etilenă-propilen-dienă (EPDM), virgin sau reciclat. Pe de altă parte, tartanul colorat este fabricat, de obicei, din EPDM virgin și este disponibil numai sub formă granulară.
Haideți să vedem mai departe, care sunt avantajele și dezavantajele pistelor de atletism:

Întreținere redusă
La început, gazonul, zgura și nisipul au fost folosite ca piste de alergare, care s-au dovedit a fi inițial o afacere cu costuri reduse. Totuși, menținerea acestor suprafețe naturale a implicat o mare parte a investițiilor, ceea ce a dus la supra-cheltuieli. Întreținerea a implicat înlocuirea materialului de umplutură, nivelarea suprafeței și remarcarea benzilor.
În timp ce piesele de alergat de latex și cauciuc poliuretanic de astăzi au un cost inițial ridicat de instalare, nu necesită întreținere frecventă și sunt durabile timp de cel puțin 10 ani. De asemenea, refacerea pistei poate să-și extindă viața până la 15 ani sau mai mult.

Reducerea riscului de leziune
Atunci când comparăm o pistă de atletism poliuretanică cu pavaj de beton sau asfalt, prima se dovedește o opțiune mai bună pentru picioare. Drumurile pietruite sau pavajele de asfalt sunt mai susceptibile de a provoca fracturi și leziuni similare sportivilor, deoarece suprafața tare pune presiune excesivă asupra mușchilor picioarelor, a oaselor și a tendoanelor, ceea ce nu se întâmplă cu suprafața mai moale a pistei de cauciuc.

Pistele Atlas Sport separă proprietățile de tracțiune și de absorbție a șocurilor în două straturi. Stratul de sus este stratul de rezistență la alunecare, care nu necesită pătrunderea pantofilor alergătorului pentru a pătrunde în suprafață pentru o mai bună aderență. Acest lucru reduce timpul de penetrare și retragere al atletului, sporind astfel performanța acestuia.
Pentru un sprinter, timpul de reacție este vital în timpul alergării. Cu cât timpul de reacție este mai mic, cu atât mai repede se întoarce energia la piciorul alergătorului. Suprafața de latex sau poliuretan se extinde și se contractează suficient de repede pentru a acționa ca o rampă de lansare și pentru a da energiei înapoi alergătorului pentru următorul pas. Acest lucru crește în cele din urmă viteza sportivului, în timp ce își îmbunătățește performanța.

Dezavantajele pistelor de atletism din tartan

Sunt afectate de schimbările meteo
Unul dintre dezavantajele majore ale pistelor de atletism din tartan, în special cel care include asfaltul, este faptul că este afectat de temperatură, în ciuda faptului că este utilizat cauciuc. Deși devine mai tare în timpul frigului, în timpul verii devine mai moale. Această modificare a suprafeței pistei poate avea efecte adverse atât asupra nivelului de confort, cât și asupra performanței generale a alergătorului. Dacă latexul și poliuretanul sunt utilizați ca lianți în locul asfaltului, pista poate rezista ușor oricăror condiții meteorologice extreme.

Lasă un răspuns.