Care este cea mai bună pistă de alergare?
Pistele de alergare vin într-o varietate de materiale sintetice sau artificiale şi naturale. De asemenea, suprafeţele variază în durabilitate, cerinţe de întreţinere şi costuri. Cu toate că multe recorduri impresionante au fost înregistrate pe pistele din zgură de-a lungul istoriei, în zilele noastre, majoritatea pistelor de alergat sunt realizate cu materiale high-tech şi sunt proiectate pentru a obţine cele mai bune rezultate.
Rar vedem pe cineva concurând pe o pista de iarbă, argilă sau zgură, însă aceste suprafeţe nu trebuie să fie evitate, deoarece acestea sunt mai uşoare pentru organism decât cele mai populare suprafeţe sintetice.
Suprafeţe naturale
Înainte de 1960, pistele de alergare în aer liber au fost în mare parte realizate din argilă, zgură, nisip sau iarbă. În timp ce aceste suprafeţe nu ajută alergătorii să scoată cel mai rapid timp, materialele moi sunt mai uşoare pentru corpurile alergătorilor decât cele mai multe materiale moderne.
Problema cu suprafeţele naturale, este că acestea sunt greu de întreţinut. Ele sunt uşor afectate de vreme, iar noul material trebuie să fie adăpostit pe timp de ploaie sau vânt, pentru a evita erodarea suprafeţei.
Atunci când se întâmplă acest lucru, pista trebuie să fie, de asemenea, nivelată şi remarcată. Dacă pistele de alergat naturale nu sunt bine întreţinute, suprafaţa devine neuniformă şi pot fi periculoase pentru alergători.
Asfalt
Asfaltul este adesea folosit ca bază pentru pistele de atletism, dar este, de asemenea, utilizat ca material de suprafaţă. Cele mai multe piste de atletism din asfalt sunt amestecate cu cauciuc sau alte materiale. Un dezavantaj de pistelor de atletism din asfalt este faptul că nu tolerează crampoanele, astfel încât cei mai mulţi alergători vor opta pentru purtarea unui pantof de cross-country, cu crampoane de cauciuc atunci când aleargă pe asfalt. O altă problemă cu asfaltul este faptul că acesta devine mai greu în timp şi se pot dezvolta fisuri.
În general, asfaltul este considerat un material de suprafaţă bun pentru pistele de atletism, deoarece durează mult timp şi necesită puţină întreţinere, însă nu permite sportivilor să alerge rapid.
Pistele de atletism pentru toate condiţiile meteorologice
Pistele pentru toate condiţiile meteorologice sunt realizate din suprafeţe din latex sau cauciuc, care sunt, de obicei acoperite cu beton sau asfalt. Aceste suprafeţe sunt de multe ori mai scumpe decât alte tipuri de materiale folosite pentru a construi pistele de alergare.
Unul din numeroasele avantaje ale acestor piste de atletism este că acestea sunt rezistente la crampoane, permiţând alergătorilor, mai ales sprinterilor, să poarte crampoane mai lungi. Aceste suprafeţe sunt, de obicei, realizate din cauciuc, tartan sau Mondo – un covor non-alunecare adesea folosit pentru pistele de interior. După cum sugerează şi numele, toate pistele meteorologice sunt durabile şi nu sunt uşor afectate de vreme, de temperaturile ridicate sau ploaie.
Tartanul este considerat materialul cu cea mai lungă durată de viaţă disponibilă. Instalarea acestuia costă, în general, mai mult decât alte suprafeţe, dar odată instalat, necesită mai puţină întreţinere sau reparaţii.
Acesta este proiectat pentru a optimiza rapid alergarea, în timp ce reduce riscul de accidente, cum ar fi fracturile sau întinderile musculare. Materialul de poliuretan mai scump este adesea folosit pentru evenimente de elită şi olimpice. Unele piste de alergat din poliuretan sunt chiar prietenoase cu mediul, folosindu-se materiale reciclate.